RO
“Despre subiectul /evenimentul din fotografie vorbim la timpul trecut, desi el apare mereu prezent in fata ochilor privitorilor. În viata, trecem prin clipe fără număr, mai mult sau mai puțin semnificative. Unii le notează într-un jurnal. Arhitect, am păstrat câteva clipe în fotografii, ca mărturii” – Andrei Pandele.

….

Prin expoziția lui Andrei Pandele la Camera K’ARTE călătorim nu doar într-un sistem politic si social (și vizual) abraziv – abisul și absurdul anilor ’80 – dar și în devenirea unei relații care a început cu stângul, acum 20 de ani. Era perioada când Andrei Pandele încă nu își publicase mare parte din uriașa operă de sertar iar tinereții mele i se părea nesustenabilă moștenirea artistică a fotografilor din ultimul deceniu de comunism. Dar acea ciocnire inițială dintre generații a dus, în timp, la o serie de clarificări care au recalibrat nu doar relația noastră ci și recunoașterea internațională a autorului. Spun acum, spășit și fascinat în același timp, că nu m-am așteptat niciodată ca spațiul nostru cultural să dețină un fotograf precum s-a dovedit a fi Andrei Pandele.

Evit să-l numesc “artist” dintr-o complicitate mai veche, el însuși mi-a mărturisit mai demult că “m-am considerat întotdeauna un amator. Un amator de fotografie. Niciodată nu am pretins că fac fotografie artistică. Am și oroare de acest termen”. Din diversele mărturii și interviuri pe care autorul le-a dat înțelegem că Andrei Pandele a fost mereu preocupat de funcția documentară a fotografiei și de potențialul ei de a lăsa mărturie despre grozăviile acelor ani. Între noi fie vorba, Andrei Pandele nu este artist doar în măsura în care nici Henri Cartier-Bresson nu a fost artist, un alt “amator”, unul pe care de altfel l-a și însoțit prin București în 1975 la niște ture fotografice. Într-un fel însă are dreptate, multe din fotografiile lui nu sunt “artistice”, în sensul în care noi suntem obișnuiți în fotografia autohtonă cu acest termen, ci mai degrabă epidermice, au un efect cutanat. Nu cădem în visare privindu-le ci ne crește tensiune și ni se întoarce pielea pe dos.

Regăsesc în reacția perplexă a lui Robert Șerban la ieșirea dintr-o expoziție Andrei Pandele multe din motivele care mă fac să fiu la rându-mi fascinat de multe dintre fotografiile acestuia: “Eu am privit fotografiile lui ca pe niște oglinzi. În unele m-am regăsit pe de-a întregul, în altele – parțial, în altele mi-am văzut numai umbra, dar eram în fiecare dintre ele. În fond, este efectul de transbordare pe care o fotografie reușită îl are asupra privitorului: îl aduce înlăuntrul ei, îl transformă din privitor în personaj (..) M-au întristat și, apoi, m-au înfuriat. Am înjurat în gând. Apoi, tot în gând, în timp ce ieșeam din galerie mi-am zis: domnule, ce fotograf de senzație e acest Andrei Pandele!”.

Spectre din “Epoca de Aur”, inserând și imagini inedite din Târgu Mures și din județ dar mai multe din Bucuresti, fotografiile își propun a fi, în cuvintele autorului, “mărturii ale unui trecut greu de crezut pentru cei care nu l-au trăit. Poate de aceea ele impresionează mai mult persoanele din Est, care au trăit aceste realități sau li s-a povestit așa ceva”. De aici vine probabil și atașamentul nostru pentru fotografiile lui Andrei Pandele. Ele te captează cu forța de atracție a unui thriller solicitant emoțional, de unde si referința hitchcockiană din titlu, care însă nu îți livrează o ficțiune oarecare ci viața așa cum era ea mai la est, prin sud-est. [E.M.]

……….

Andrei Pandele (n. 1945) trăiește și lucrează în București.

Arhitect și fotograf, Andrei Pandele este cunoscut pentru un proiect fotografic de anvergură formulat împotriva sistemului comunist, prin expoziția „Fotografii interzise și imagini personale”. Fotografiile sale au fost publicate de-a lungul timpului în revistele Photo, National Geographic, Sovetskoe Foto, Midi Olympique, Lettres de Paris, samd și se află achiziționate în colecții importante, ajungand la reputate case de licitații, precum Sotheby’s. Reprezentat în Europa de Agence Collectif Est, Paris;
Și activitatea autorului din ultimii ani în zona editorială este una semnificativă, în condițiile penuriei de publicații despre fotografia din anii 70-80 din România: “Fotografii Interzise și Imagini Personale”, ed.Compania, București, noiembrie 2007; “Martorul Surpriză” – ed.Compania, Buc., noiembrie 2008; “Bucureștiul Mutilat” la Editura Humanitas, august 2018; “Decembrie ’89 in 89 de imagini”, la editura Humanitas, noiembrie 2019.

……….

Expoziția face parte din proiectul “Artă contemporană în Camera K’ARTE”, ed a IX-a.
Un proiect: Asociatia K’ARTE.
Curator program: Eliodor Moldovan.
Curator: Dr. Uschi Klein, Senior Photography Lecturer – Universitatea de Arte din Brighton.
Cu sprijinul / With the support of: REEA, Hotel Concordia, Universitatea de Arte din Brighton.
Co-finanțat de Consiliul Judetean Mures si Primăria Târgu Mureș.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Primăriei Municipiului Târgu Mureș și a Consiliului Local care nu sunt responsabili de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

////////

HU
Tanúfotók
Andrei Pandele @ Camera K’ARTE
Megnyitó: Október 28. → 19.00 óra.

“A fényképen szereplő témáról/eseményről általában múlt időben beszélünk, bár az mindig a néző szeme előtt jelenik meg. Az életben számtalan, többé-kevésbé jelentős pillanaton megyünk keresztül. Néhányan naplóba írják őket. Építészként néhány pillanatot fényképeken őrzök meg, tanúságtételként” – Andrei Pandele.

Andrei Pandele kiállításán a K’ARTE-ban nemcsak egy kíméletlen politikai és társadalmi (és vizuális) rendszerbe – a 80-as évek mélységébe és abszurditásába – utazunk, hanem egy 20 évvel ezelőtt, sokkal durvábban kezdődött kapcsolat kialakulásába is. Ez volt az az időszak, amikor Andrei Pandele még nem sokat publikált hatalmas fiókmunkásságából, és az én fiatalságom fenntarthatatlannak találta a kommunizmus utolsó évtizedének fotósainak művészi örökségét. A generációk kezdeti összecsapása azonban idővel egy sor olyan tisztázáshoz vezetett, amely nemcsak a kapcsolatunkat, hanem a szerző nemzetközi elismertségét is újrakalibrálta. Most azt mondom, egyszerre elpirulva és lenyűgözve, hogy soha nem gondoltam volna, hogy a mi kulturális terünkben olyan fotográfus lesz, mint amilyennek Andrei Pandele bizonyult.

Cinkosságból kerülöm, hogy “művésznek” nevezzem, ő maga vallotta be nekem régen, hogy “mindig is amatőrnek tartottam magam. Amatőr fotós. Soha nem tettem úgy, mintha művészi fotózással foglalkoznék. Rettegek is ettől a kifejezéstől”. A szerző által adott különböző vallomásokból és interjúkból kiderül, hogy Andrej Pandele-t mindig is foglalkoztatta a fotográfia dokumentációs funkciója, és az a lehetősége, hogy tanúságot tegyen az akkori borzalmakról. Köztünk szólva, Andrei Pandele nem művész, csak abban az értelemben, mint ahogy Henri Cartier-Bresson sem volt művész, egy másik “amatőr”, akit 1975-ben Bukarestben el is kísért néhány fotós körútra. De bizonyos értelemben igaza van, sok fotója nem művészi abban az értelemben, ahogyan azt a helyi fotográfiában megszoktuk, hanem inkább epidermális, hatását a bőrre gyakorolja. Rájunk nézve nem álmodozásba esünk, hanem libabőrösek leszünk.

Robert Șerban döbbent reakciójában, amikor távozott egy Andrej Pandele-kiállításról, sok olyan okot találok, ami miatt engem is lenyűgöz számos fotója: “Úgy néztem a fotóira, mint tükrökre. Némelyikben teljesen, másokban részben, megint másokban csak az árnyékomat láttam, de mindegyikben ott voltam. Alapvetően ez az az átviteli hatás, amit egy jó fotó gyakorol a nézőre: magába szippantja őt, nézőből szereplővé változtatja (…) Elszomorítottak, majd feldühítettek. Gondolatban káromkodtam. Aztán, szintén gondolatban, a galériából távozva azt mondtam magamban: uram, micsoda szenzációs fotós ez az Andrei Pandele!”.

Az “Aranykor spektrumai” című, Marosvásárhelyről és a megyéből, de Bukarestből is származó, eddig publikálatlan képeket tartalmazó fotók célja, hogy a szerző szavaival élve “egy olyan múlt tanúságtételei legyenek, amely azok számára, akik nem élték meg, nehezen hihető. Talán ezért is hatnak jobban a keleti emberekre, akik átélték ezeket a valóságokat, vagy akiknek meséltek róluk”. Nem véletlenül, mert ez az, amit Andrei Pandele fotográfiájában értékelek, hogy mindig is a KELETre fókuszált, és kioldógombját az ETIKA mozgatta.

Andrei Pandele (sz. 1945) Bukarestben él és dolgozik.

Andrei Pandele, építész és fotográfus, a “Tiltott fényképek és személyes képek” című kiállítás révén a kommunista rendszer ellen kidolgozott nagyszabású fotóprojektjéről ismert. Fényképei az évek során megjelentek a Photo, National Geographic, Sovetskoe Foto, Midi Olympique, Lettres de Paris stb. magazinokban, és jelentős gyűjteményekbe kerültek, valamint olyan neves aukciósházaknál kötöttek ki, mint a Sotheby’s. Európában az Agence Collectif Est, Párizs képviseli;
A szerző utóbbi években kifejtett publikációs tevékenysége is jelentős, tekintve, hogy a 70-es és 80-as évek romániai fotográfiájáról kevés kiadvány jelent meg: “Fotografii Interzise și Imagini Personale”, szerk. Compania, Bukarest, 2007. november; “Martorul Surpriză” – szerk. Compania, Bukarest, 2008. november; “Bucureștiul Mutilat”, szerk. Humanitas, 2018. augusztus; “Decembrie ’89 în 89 de imagini”, szerk. Humanitas, 2019. november.

A kiállítás a “Kortárs művészet a K’ARTE szobában” című projekt 9. kiadásának része.
Projekt: K’ARTE Egyesület.
Támogatók: REEA, Hotel Concordia, University of Brighton
A Maros Megyei Tanács és a marosvásárhelyi városháza társfinanszírozásával.
A projekt nem feltétlenül képviseli Marosvásárhely Polgármesteri Hivatalának és Helyi Tanácsának álláspontját, amelyek nem felelősek a projekt tartalmáért és eredményeinek felhasználásáért. Ezek teljes mértékben a támogatott felelősségi körébe tartoznak.