:::::

Picturile Irinei Spînu, croșetări meticuloase de structuri deopotrivă fragile și monumentale (vestimentare sau arhitecturale?), sunt un soi de vestigiu intim, de relicvă a ceva nu a existat niciodată. În ciuda structurilor bine articulate pe care le vedem, artista nu documentează sau radiografiază aici universul material ci provoacă un joc vizual, construiește cu abilitate și răbdare o pânză efemeră a Penelopei, o abundență de volumetrii și suprafețe pe care le privim vrăjiți doar pentru a ne aminti că totul e o iluzie.

“Aceste urme textile se pliază și se integrează în forme geometrice și aduc în prim plan problema conservării, fragilității si a vulnerabilității.
Țesătura ne spune întotdeauna ceva despre oameni, îi plasează într-un context social, este de fapt un câmp deschis de informație privitoare la cultură, stilul de viață și istoaria unei comunități, protejează, vorbește despre viața locului și ritmul zilelor.
Firele subțiri se împletesc și despletesc mereu, acționând ca o limbă străveche ce își dorește sa fie descifrată și să reziste timpului” – [Irina Spînu].

::

Irina Spînu (1985) trăieşte şi lucrează în Bucureşti. Originară din Ploieşti, a studiat pictură cu Ştefan Câlţia la Universitatea Națională de Arte din Bucureşti, absolvind master 2010 şi licență în 2008.
http://irinaspinu.ro/

::

Organizator: Asociatia K’ARTE
Cu sprijinul REEA.
Parteneri media: modernism.ro, propagarta.ro, Zi de zi